Cand stropii de ploaie cad pe piele.

Ati avut vreodata sentimentul acela groznic atunci cand ploua?Ei bine,eu il am.De fiecare data.Cheful imi este luat odata cu prima picatura de ploaie pe care o aud cum se "izbeste" de pervaz.Simt cum totul se intoarce cu totul.Suna prostesc,ciudat.Dar exact asa e.Nu mai vad lucrurile la fel.Amintirile frumoase devin dureroase.Vocile pe care iubeam sa le aud par nesemnificative.Nimic nu ramane asa cum ar trebui sa ramana.

Azi a plouat.Si da,in ciuda zambetului meu,aveam acel sentiment.Ma simteam a nimanui.Ma simteam nefolositoare.Totusi,am fost de folos.Dar nu conteaza.Stiu ca si ploaia are farmecul ei,dar atata timp cat nu esti in circumstantele care ar trebui pare...URATA.Nu,suna prea drastic.Pare TRISTA.Da,asta e cuvantul.Trista.Si devin si eu trista.Privesc pe geam.E intuneric.Sunt multe umbrele,diferite culori.Doar ele imi mai aduc putina culoare in ochi.In rest,totul e negru,cenusiu,UD.Poate daca afara ar fi 30 de grade,nu m-as supara sa fie ud.Deopotriva,ador ploile de vara.Ador sa alerg prin aceste ploi.Dar nu cand este frig.
Oricat as incerca eu sa descriu acest sentiment,doar cei care il au isi dau seama cu adevarat ce simt.Dar privind partea plina a paharului,ploaia a faut ca aceasta postare sa ia nastere.Altfel as fi stat in fata caculatorului sau in casa plictisindu-ma.Dar parerea mea genereala cu privire la ploaie tot de rau ramane.
Ce imi dau seama din toate aceste propozitii este ca imi lipseste CEVA.Imi lipseste vara.Imi lipsesc acele foarte multe grade peste media normala.Imi lipsesc bluzele cu maneca scurta,maiourile,fustele,pantalonii scurti si subtiri.Imi lipseste inghetata.Dar cel mai mult si mai mult imi lipseste marea cu valurile imense si codul rosu.Nisipul care se lipea de tot corpul meu si de par.
Post prost.Stiu.E Boring.Si da,nu am multa inspiratie.Maine incerc,INCERC,sa fac ceva mai bun.O sa am si de la ce sa ma inspir.Pana atunci omorati-va timpul cu prostia asta.Si va multumesc ca totusi imi vizitati blogu' meu aiurit:)

Kisses,Ana.